tristeti – despre studenti

Discutam astazi cu tristete despre studenti…

O prietena, arheolog, imi spunea ca studentii din Anglia si SUA platesc cheltuielile si chiar mai mult ca sa poata sa faca parte dintr-o echipa de arheologi, sa faca practica, sa vada situri. A incercat si ea sa colaboreze cu cativa studenti – majoritatea i-au spus ca nu vin daca nu sunt platiti (pe langa asigurarea cazarii si a mesei). In final au venit voluntari doua persoane care la mijlocul perioadei au decis ca trebuie sa plece la o nunta si la nu mai stiu ce… Nici nu le-a pasat cum ramane cu santierul arheologic, nu le-a pasat ca isi luasera un angajament si aveau niste responsabilitati acolo…

Eu m-am plans de studentii mei, pe alte aspecte. I-am rugat sa ma ajute si sa completeze un chestionar (dura numai 5 minute, poate 7 daca te gandesti mai mult la raspunsuri). Am trimis mesajul catre studenti actuali si fosti studenti – pe grupuri de discutii cuprinzand cateva sute de persoane. Cate raspunsuri am primit in 4 zile? NICI UNUL…

De ce sunt trista? Pentru ca atunci cand este vorba sa aiba beneficii, sa isi apere drepturi reale sau inchipuite, studentii au opinii bine conturate si actioneaza foarte ferm. Solicita ajutorul ca si cum ar fi dreptul lor natural, chiar si atunci cand nu au acest drept, si ajutarea lor este o chestiune de bunavointa. In schimb, nu prea sunt dornici sa ajute. Cosidera, pe buna dreptate, ca este foarte bine daca cineva se gandeste la ei si ii ajuta. Din pacate, in viziunea lor, acest lucru nu inseamna sa ajute si ei la randul lor…

Ceea ce este si mai rau: aceasta atitudine este destul de raspandita in jurul nostru 😦 Poate o sa se schimbe situatia, dar nu cred ca pe termen scurt.

Anunțuri

~ de Alexandra pe Aprilie 20, 2010.

7 răspunsuri to “tristeti – despre studenti”

  1. Consider ca ar trebui evaluata si notata implicarea studentilor, dar si a elevilor, in viata stiintifica si sociala a unitatii de invatamant. Nimeni nu se implica de buna voie, daca nu stie ca poate obtine un avantaj sau, dimpotriva, ca poate sa fie sanctionat. Din pacate, pentru majoritatea studentilor facultatea este doar o modalitate de a obtine o diploma, nu de a-si dezvolta cunostintele si de a-si imbunatati abilitatile profesionale. Si, sa fim seriosi, scoala romaneasca oricum nu este in stare sa livreze asa ceva elevilor si studentilor sai.

  2. Nu e chiar asa… depinde de la om la om! Merg de 5 ani pe santiere arheologice si nu m-am intors niciodata cu bani si am cheltuit de 5 ori mai mult decat am primit ca diurna sau din contractul de colaborare. Si totusi, suntem cativa fanatici 🙂 care continuam sa mergem an de an… Arheologia se face in primul rand cu multa pasiune. Banii nu au cum sa motiveze aici, cel putin in Romania! Parerea mea!

  3. Studentul roman isi pretuieste mult prea mult banii ca sa ii cheltuie pe altceva decat pe bere 🙂

  4. Eh, sunt studenti si studenti. Unii fac sacrificii ca sa obtina o perfectionare, dar sunt destul de putini.
    Oricum, nu trebuie blamati ca au viata sociala. Este una dintre binefacerile studentiei si o activitate extrem de necesara.

  5. Este vorba desore 2 realitati diferite. Nu se pot compara studentii din UK cu cei din Romania. Pacat ca doamna respectiva nu spune cat costa un master in UK si care sunt presiunile financiare pentru un student de aici. Faotul ca dumneavoastra ati cheltuit din buzunarul propriu nu este o scuza. Fiecare isi administreaza bugetul in functie de nevoile personale.

  6. Majoritatea studentilor plateste facultatea si masterul si mi se pare normal sa aiba pretentia sa fie ajutati si indrumati…si sunt sigura ca daca sunt ajutati de catre profesori, vor ajuta la randul lor. Poate ca ar trebui sa va ganditi intai de ce nu ati primit niciun raspuns in patru zile…chiar nimeni nu a avut doua minute sa completeze chestionarul? Lipsa de interes se plateste cu lipsa de interes.

    • Sunt de acord cu tine – tocmai de asta sunt trista. Eu imi dau mult interes pentru studenti, ii ajut ori de cate ori pot, stau pana noaptea tarziu sa le dau feedback personalizat la orice proiect… Ii poti intreba 🙂

      Dezamagirea era legata de modul in care mi s-a raspuns…

      Si atunci ma gandesc si eu la psihologia inversa: sa arat si eu atata interes cat mi se acorda mie. 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: