In stil romanesc – sau cum sa se obtina totul si sa nu se faca mai nimic

Pretextul acestei observatii este dl. Oprescu. Mai nou, Primaria a preluat toate cabinetele medicale din scoli. Poate ca o sa fie mai bine pentru sistemul sanitar din scoli, cine stie… Totusi, abordarea din spatele acestei operatiuni mi se pare cu totul gresita – sa se concentreze in mana unui om foarte multe responsabilitati, foarte diverse, unele dintre ele foarte specifice, pentru ca acel om sa simta ca detine controlul si sa isi maximizeze beneficiile (desigur, inclusiv financiare). Nu spun ca acesta este cazul dl. Oprescu, poate ca el este bine intentionat. Fiind medic, probabil ca gandeste sincer ca el stie mai bine ce este de facut cu cabinetele scolare. Totusi… Fiecare om are limite. Ca sa ne referim la acelasi domn, a fost in acelasi timp doctor, directorul a trei spitale, senator, seful celei mai mari filiale de partid si cine stie ce altceva. Cum credeti ca a putut sa indeplineasca toate aceste functii? Chair si delegand responsabilitatile nu i-ar fi ajuns 24 de ore sa indeplineasca bine sarcinile care tot i-ar fi ramas.

Se pare ca aceasta manie de a ocupa cat mai multe functii, de a controla cat mai multe institutii caracterizeaza in special politicienii romani. Sau poate ca ei sunt numai cei mai vizibili exponenti ai acestui fenomen… Sunt atatia politicieni care sunt parlamentari (inclusiv cu responsabilitati in diverse comisii parlamentare), vor neaparat sa fie si profesori universitari (dar nu merg la cursuri, nu publica nimic scris de ei in cele mai multe cazuri, iar de cercetare academica nici nu are sens sa vorbim), sunt membrii in tot felul de consilii de administratie, directori de institutii etc. Din toate aceste parti ei iau salarii, nu lasa pe altii care muncesc si sunt mai competenti sa avanseze si ce dau in schimb, care este valoarea adaugata de ei?

Si in alte domenii pare sa fie aceiasi abordare. De exemplu, in cultura sau cercetare. Daca cineva poate sa acapareze tot mai multe functii, nu se da in laturi. Avem academicieni care sunt si profesori universitari, si cu functii in institute de cercetare, membrii in comisii de diverse feluri, directori de cine stie ce institutii si asociatii, le fac pe toate… evident „bine”.  Poate ca ei sunt competenti intr-una dintre multele functii ocupate, dar nici macar de aceea nu se pot ocupa cum trebuie datorita faptul ca lupta pentru patrie pe atat de multe fronturi.

Aceasta este o abordare tipic romaneasca, mi se pare mie. Sunt foarte multi care nu urmaresc decat sa acapareze functii, pentru a beneficia de prestigiul si binefacerile asociate. Nu are nici o importanta cat de bine isi face treaba in respectiva functie. De cele mai multe ori prin manipulare, prin aruncat praf in ochi si prin mituire de diverse soiuri aceste persoane ajung in frutea unor comitete si comitii, a unor institutii, ocupa posturi de prestigiu. Culmea este ca prin aceleasi mijloace se mentin acolo fara sa faca nimic. Si in acest timp, o persoana chiar capabila si interesata ar putea sa gestioneze respectiva functie de 10 ori mai bine… dar ce conteaza asta?

Anunțuri

~ de Alexandra pe August 5, 2009.

Un răspuns to “In stil romanesc – sau cum sa se obtina totul si sa nu se faca mai nimic”

  1. Eu cred ca explicatia din spatele preluarii acelor cabinete e mult mai simpla: vor la vanda si sa obtina ceva de pe urma lor. Atat si nimic mai mult. Functia este doar mijlocul, scopul, in schimb, este mult mai simplu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: